Mi-e dor de fetiţa
neastâmpărată
care alerga
din zori până în seară
şi care,
atunci când nu vorbea,
cânta.
Mi-e dor de fetiţa
care se oferea
să ajute pe oricine,
care făcea cu plăcere
şi lucruri grele
pentru vârsta ei.
Mi-e dor de fetiţa
care primea
drept recompensă
un simplu
„Mulţumesc!”
şi răspundea laudelor
cu un zâmbet cuceritor.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu