duminică, 31 iulie 2016

Dragă tată,




Am deschis cutia
cu obiectele rămase de la tine.

Am luat diplomele,
le-am netezit, le-am mângâiat
şi le-am aşezat în ordine.

Am luat apoi medaliile.
Le-am şters cu bucăţică de catifea bordo
şi le-am aşezat pe masă.
Le-am privit cu drag şi apoi le-am adunat.

Le-am aranjat pe toate în cutia lor
şi m-au năpădit amintirile.

Parcă te auzeam povestindu-mi
cum, când şi pentru ce le-ai primit.
Am rămas cu ochii în zare
povestind în gând cu tine,
dragă tată…

( martie 2016 )

Imaginea



În oglindă
văd zâmbind discret
un chip.

La tâmple,
timpul i-a aşezat
puţină brumă.

Pe frunte,
cute adânci
i-au pus grijile.

Dar ochii ei
zâmbesc ştrengăreşte.

Un zâmbet discret
şi gropiţele, ca la zece ani,
în obraji
sunt dovezile
energiei
şi preocupării
de a continua
să muncească.

Pentru nepoţi,
familie, vecini,
prieteni, ţară.

Încă mai are
multe
de făcut.

Se va odihni puţin
şi o va lua
de la capăt.

Foc, lemne, vase, gătit
şi, pentru odină,
tricotat, goblen, muzică şi
câte un film vesel.

Nu, nu e obosită!

Zăboveşte
doar cât
să îşi tragă sufletul
şi să-şi pună ordine
în gânduri…

Şi să planifice viitorul.

Încă şi-l planifică!


Mi-e dor de fetiţa



Mi-e dor de fetiţa
neastâmpărată
care alerga
din zori până în seară
şi care,
atunci când nu vorbea,
cânta.

Mi-e dor de fetiţa
care se oferea
să ajute pe oricine,
care făcea cu plăcere
şi lucruri grele
pentru vârsta ei.

Mi-e dor de fetiţa
care primea
drept recompensă
un simplu
„Mulţumesc!”
şi răspundea laudelor
cu un zâmbet cuceritor.

Dor

Te-am visat, iubită mamă.
Erai tânără...
Şi-atât de frumoasă.

Te-am visat, dragă tată.
Erai vesel şi admirai
merele roşii date în pârg.

Eram cu toţii
în jurul mesei, pe butucii
rânduiţi drept scaune.

Ceşcuţele cu cafea ce abureau,
feliile de cozonac
şi poveştile bunicilor.

M-am trezit cu ochii în lacrimi.
Mi-e dor de voi,
mi-e dor de grădina casei,
mi-e dor de copilărie...

Cochetărie

Ploua de câteva zile
şi ea era tristă.

Prea mult timp
a purtat veşminte verzi.

Nu i-ar sta mai bine
cu alte culori?

Se visa în galben,
se imagina îmbrăcată
în roşu-cărămiziu…

Într-o zi a căzut bruma
şi visul frumos s-a împlinit.

Frunza purta veşmântul visat:
roşu-cărămiziu.