La bunici

Viorel şi Viorica

O ajută pe bunica:

Dau mâncare la găini

Şi apă la cei doi câini.

Viorica-adună ouă.

Cred că sunt vreo opt. Ba… nouă!

Ceasul bate ora 7.

„Să mâncăm orez cu lapte!”

După-aceea, Viorel

Se joacă c-un cocoşel

Şi-l plimbă pe Azorel

Că e tare mititel!

Iar voioasa Viorica

Mângâie cu drag pisica

Şi e foarte bucuroasă

Că e albă şi frumoasă.

Bunicul aduce-un miel

Cu păr creţ şi frumuşel.

Chiar şi soarele zâmbeşte

Când din înălţimi priveşte!

Miciu Piciu

L-auzea din dormitor…

Mieuna sfâşietor,

De foame şi de urât,

Un pisoi cu alb pe gât.

Mama s-a apropiat

Şi încet s-a aplecat.

Mâna a întins spre el:

„Tare eşti, măi, frumuşel!”

Imediat s-a dumirit

Că e pisoiu-i părăsit.

„Lapte cald îţi dau îndată!”

Spuse mama încântată.

I-a adus o un castronaş

Cu lăptic. Şi puţin caş...

Şi încet s-a-ndepărtat

De pisoiul cel pătat.

„Când te mai obişnuieşti

Şi cărniţă-o să primeşti.

Cred c-o să rămâi la mine

Sigur îţi va fi mai bine!”

Şi pisoiul cel pătat

Un nume a căpătat:

Miciu Piciu. Răsfăţat

E al mamei drag băiat!