joi, 14 februarie 2013

Miciu Piciu



L-auzea din dormitor…

Mieuna sfâşietor,

De foame şi de urât,

Un pisoi cu alb pe gât.



Mama s-a apropiat

Şi încet s-a aplecat.

Mâna a întins spre el:

„Tare eşti, măi, frumuşel!”



Imediat s-a dumirit

Că e pisoiu-i părăsit.

„Lapte cald îţi dau îndată!”

Spuse mama încântată.



I-a adus o un castronaş

Cu lăptic. Şi puţin caş...

Şi încet s-a-ndepărtat

De pisoiul cel pătat.



„Când te mai obişnuieşti

Şi cărniţă-o să primeşti.

Cred c-o să rămâi la mine

Sigur îţi va fi mai bine!”



Şi pisoiul cel pătat

Un nume a căpătat:

Miciu Piciu. Răsfăţat

E al mamei drag băiat!