vineri, 4 noiembrie 2016

Poveste

Am cunoscut cândva
o fetiţă cuminte.

Nu prea stătea unde
i se spunea.
Dacă i se explica
de ce trebuie să stea acolo,
putea să aştepte
ore întregi.

Nu ştia cine e Stalin
(a aflat mai târziu),
dar rupsese din cartea aceea cu foi fine
pagina cu fotografia lui Stalin.
Era color.

Când a certat-o tata, a înţeles.
De atunci, cărţile din bibliotecă
au rămas în cea mai bună stare.
Le răsfoia (nu ştia să citească ),
dar le mângâia
şi le aşeza la locul lor.

Albumul

Am regăsit albumul
primit spre păstrare.
Mi l-a dat mama atunci când
„m-am făcut mare”.

Mama l-a lucrat, cu mâinile ei de aur,
încă de când era elevă la Şcoala Normală.
Pe fiecare filă sunt desene
lucrate cu o peniţă fină,
în cerneală de diferite culori.
În loc de fotografii, mama lipise
mostre de modele de cusut,
de tricotat, de croşetat.

Îmi amintesc că am zărit
acel album pe când încă
nu eram elevă.

Mama căuta un model
cu care să-mi înfrumuseţeze o bluziţă.
A fost o zi în care am răsfoit cu grijă,
timp de câteva ore, albumul.
Apoi, albumul a dispărut.

L-am revăzut după o vreme,
când mama mea dragă m-a învăţat
să cos în cruciuliţe.
Alesese de acolo, împreună cu mine,
un model pe care l-am cusut eu
pe un şerveţel.

Acum deschid
albumul ori de câte ori
mi-e dor de mama.