Primul semn

Vântul a adus
o frunză palidă:
primul semn de la tine.

Urmări

Când i-am povestit de tine,
bobocul de trandafir mi-a zâmbit.


Când i-am povestit despre tine,
frunza de salcâm s-a înfiorat.


Când i-am povestit despre tine,
ramura de brad a lăcrimat.

Scrisoare

Cu câtă nerăbdare
aşteptai
scrisori ! …

Ai fi vrut să le primeşti
de trei ori,
de o sută de ori
pe zi…

Cum să-ţi scriu
când prin ochii mei
trec nori după nori
şi plouă uneori?

Cum să-ţi scriu
când în inima mea
s-a instalat
neliniştea?

Gândurile mele,
mângâiate de petalele de cais,
ţi le trimit
să-ţi ţină de urât.

Promisiune

Te voi aştepta
lângă teiul
a cărui boltă înflorită
ne ocrotea întâlnirile.


De nu vei veni,
voi căuta steaua
pe care o priveam amândoi
sperând că te voi visa.

Primăvara

S-a înnoptat.
Deschid fereastra
dinspre apus.

Proiectate pe cerul senin,
florile caisului
par albe.

Printre crengile rare,
în depărtare,
văd filamentul lunii.

La dreapta ei,
clipeşte, complice,
o stea albastră.

Imaginea asta
îmi răscoleşte
aceleaşi amintiri…

Prea târziu

Din copacul de lumină ce–ai fost,
Am rupt şi eu o frunză
Pe care o ţin lângă inimă
Ca să-mi lumineze gândurile
Şi să-mi poarte noroc.


Dacă n-ai auzit
Cum, în gând, îţi mulţumeam,
Acum, e prea târziu să-ţi spun…

Non-verbal

Într-o zi,
am rupt un boboc de trandafir
şi l-am rugat
să-mi vorbească despre tine,
iar el a-nceput să înflorească...

Nesiguranţă

Atunci când ai plecat,
ai luat cu tine
creanga
pe care mă odihneam.


Surprinsă, am rămas
ţinându-mă de o frunză
pe care vântul toamnei
o poate smulge oricând.

Mister

Dimineaţă senină.
Sfârşit de gerar.
Pe creasta Drăganei,
în vârful unui salcâm singuratic8
clipeşte o stea incredibil de mare.
Dezleg ,după un timp, misterul:
răsare luceafărul.

Mesaj I

Adie vântul.
Din cireş cade
o galbenă frunză.
O iau şi citesc:
„Te mai gândeşti la mine?”

Mereu

(lui G.F.C.)

Te-am privit mereu
aşa cum un măceş
îl priveşte
pe mândrul trandafir.

Ţi-am admirat
petalele roşii
răsfăţate
de lumina soarelui.

M-au întristat
palidele mele petale
la care soarele
privea mai rar.

Dar m-am bucurat
că aveam,
ca tine,
spini ascuţiţi.

Joc de copii

Noi doi eram
când sunet şi timpan,
când fulger şi ochi.

Uneori, supăraţi,
ne refugiam fiecare
pe câte un munte.

Si Zâna Bună
arunca între noi
curcubeul împăcării.

Timpul a trecut, noi am crescut,
iar Zâna Bună a plecat
să împace alţi copii.

Întâmplare

Priveam
un pom desfrunzit.
De undeva,
se auzea o voce:
” Dacă-i vei îngriji rădăcinile,
vei vedea
că pomul se va încărca de rod.”

Cu emoţie,
m-am apropiat de pom
şi-am început
să-i mângâi crengile,
gândindu-mă
cum i-aş putea îngriji
rădăcinile.

Cel care a vorbit
a avut dreptate.
Pomului i-au dat frunze,
a înflorit
şi, sub ochii mei,
pe crengile mângâiate,
se pârguiau
fructe galbene ca soarele.

Şi m-am trezit.

În fiecare toamnă

În fiecare toamnă,
redevin copil.
În fiecare toamnă,
admir cele mai neobişnuit
colorate frunze.
În fiecare toamnă,
sunt tentată să culeg
şi să mângâi frunze.

Frunza

Septembrie.
Vântul adie.
De pe un ram,
Se desprinde o frunză.
Curioasă,
o privesc.
Un timp,
lucioasa şi rotunda
frunză de păr
coboară
printre colegele ei stabile.
Pe unele,
doar le mângâie.
Lângă altele,
zăboveşte mai mult.
Parcă le-ar povesti
ceva
din zbuciumata ei viaţă.
După ce s-a legănat
şi şi-a luat rămas bun
de la celelalte frunze,
ea se lasă purtată
de vântul
care o aşează lângă
prietenele ei
pensionare.

Comerţ

Am adunat
ploile
în snopi.


Am împachetat
ninsoarea
în casete argintii.


Am strâns
în inimă
căldura soarelui.

Bilanţ

Inima mea
înflorise
de dragul tău.


Tu ai luat
alba floare
şi ai plecat.


Eu am rămas
şi săracă,
şi urâtă.

Aş vrea

Aş vrea să fiu
geana desprinsă
de pe pleoapa ta
când te apleci
să scrii.


Aş vrea să fiu
şuviţa rebelă
ce-ţi alunecă
pe frunte
când scrii.


Aş vrea să fiu
lumina blândă
care învăluie
poezia pe care
o scrii.

Aş urî

Aş urî toamna
dacă n-ar fi ea
pictorul
care colorează
cu cărămiziu,
arămiu
şi auriu
frunzele
sătule
de verdele crud
al primăverii,
de verdele intens
al verii…

Albastru

Am deschis ochii.
Eram sub un copac
cu coaja albastră
şi frunze albastre.
Eram la marginea pădurii
cu copaci albaştri.

Plantele din jurul meu
aveau frunze albastre
şi flori albastre.
Pe o creangă,
cânta măiastra,
pasărea albastră.

De atâta albastru,
mi se părea
că mă voi albăstri.
De teamă,
am închis ochii.
Şi m-am trezit.