poeme: Culorile viselor

Se afișează postările cu eticheta Culorile viselor. Afișați toate postările

duminică, 29 iunie 2008

Culorile viselor

https://www.calameo.com/read/000003524a72fb84c0c0b

Saitul calameo a schimbat unele programe și nu se mai poate citi cartea online, așa cum a fost postată, dar se poate citi accesând link-ul:

https://www.calameo.com/read/000003524a72fb84c0c0b

vineri, 21 decembrie 2007

Urmări

Când i-am povestit de tine,
bobocul de trandafir mi-a zâmbit.

Când i-am povestit despre tine,
frunza de salcâm s-a înfiorat.

Când i-am povestit despre tine,
ramura de brad a lăcrimat.

Sub ghirlande de tei,
gândul meu te caută.
Timpul visează
în braţele ploii.
S-a făcut linişte după ploaie.
Şi vântul a plecat.

Pe cer, din curcubeul răsturnat
doar violetul a rămas.

Gândul meu încă te mai caută…

Toamna II

O tufă de crizanteme
a înflorit.
Sub soarele rece,
vântul mătură libelule.
Dus pe gânduri,
ca un titirez,
mă strecor
printre regrete.

Toamna

Peste noi, coboară
nopţi cu brumă.
Drumuri se pustiesc.
La geamul tău,
zăresc lumină.
Ştiu că m-aştepţi
şi-ţi mulţumesc.

Te caut

Te caut în flori,
în linişte şi-n stelele nopţii!
Te caut
în susurul izvoarelor.
Ochii tăi -
ca două picături de cer -
îmi luminează drumul.
Te caut...

Sfârşit de toamnă

Privesc cum trece
palida lună
printre desfrunzitele
ramuri
ale copacilor.
Vântul rece
mână nori negri
şi insistenta ploaie
care începe
îmi pătrunde în suflet.

Seară de februarie

Se întâmpla într-o
seară de februarie.
Gândul senin,
adus de iarnă,
cu fulgi de nea
înfăşurat,
îţi bătea încet
în geam.
Te-am zărit.
Ochii tăi
trişti
m-au alungat.
Toate
se întâmplau într-o
seară de februarie.

Scrisoare II

De multă vreme
nu ţi-am trimis
nici o scrisoare.

Cu foaia în faţă,
privesc pe fereastră.

Ramura de cireş,
grea de floare,
se leagănă
la adierea
vântului.

Simfonia albinelor
pornite în căutarea
nectarului
îmi mângâie
timpanele.

Iau stiloul şi scriu:
„Vino să vezi
spectacolul
primăverii!”

Şi semnez.

Scrisoare

Cu câtă nerăbdare
aşteptai
scrisori ! …

Ai fi vrut să le primeşti
de trei ori,
de o sută de ori
pe zi…

Cum să-ţi scriu
când prin ochii mei
trec nori după nori
şi plouă uneori?

Cum să-ţi scriu
când în inima mea
s-a instalat
neliniştea?

Gândurile mele,
mângâiate de petalele de cais,
ţi le trimit
să-ţi ţină de urât.

Promisiune

Te voi aştepta
lângă teiul
a cărui boltă înflorită
ne ocrotea întâlnirile.

De nu vei veni,
voi căuta steaua
pe care o priveam amândoi
sperând că te voi visa.

Primăvara

S-a înnoptat.
Deschid fereastra
dinspre apus.

Proiectate pe cerul senin,
florile caisului
par albe.

Printre crengile rare,
în depărtare,
văd filamentul lunii.

La dreapta ei,
clipeşte, complice,
o stea albastră.

Imaginea asta
îmi răscoleşte
aceleaşi amintiri…

Prea târziu

Din copacul de lumină ce–ai fost,
Am rupt şi eu o frunză
Pe care o ţin lângă inimă
Ca să-mi lumineze gândurile
Şi să-mi poarte noroc.

Dacă n-ai auzit
Cum, în gând, îţi mulţumeam,
Acum, e prea târziu să-ţi spun…

Non-verbal

Într-o zi,
am rupt un boboc de trandafir
şi l-am rugat
să-mi vorbească despre tine,
iar el a-nceput să înflorească...

Nesiguranţă

Atunci când ai plecat,
ai luat cu tine
creanga
pe care mă odihneam.

Surprinsă, am rămas
ţinându-mă de o frunză
pe care vântul toamnei
o poate smulge oricând.

Neputinţă

Nici soarele de iulie
nu poate topi
blocul de gheaţă
în care m-a transformat
indiferenţa ta.

Musafirul

S-a înnoptat.
La lumina lămpii,
scriu în jurnal.

O timidă
bătaie în geam.
Deschid fereastra.
O frunză tremură.
Afară e frig.
Nu pot să-mi alung musafirul.

Închid jurnalul şi,
pe coperta lui verde închis,
aşez îmbujorata frunză de cireş.
Apoi, sting lampa şi ies în linişte.

Dimineaţa, mă întorc
să văd ce face musafirul.
Găsesc doar jurnalul pe a cărui copertă
e imprimată
o frunză de cireş.

poeme