marți, 14 ianuarie 2014

Albastru II



Am deschis
ochii.

Totul
în jurul meu
era
albastru.

Pomii
aveau
frunze
albastre.

Tufişurile
aveau
flori
bleu.

Deasupra tuturor
zbura
o pasăre
albastră.

„Nu se poate,
nu se poate!”
îmi spuneam
supărată.

Şi m-am trezit.

Frunza II



Ploua
de câteva zile
şi ea
era tristă.

Se gândea
că prea mult timp
a purtat
veşminte
verzi.

Nu i-ar sta
mai bine
cu alte
culori?

Se visa
în galben,
se imagina
îmbrăcată
în roşu-cărămiziu…

Într-o zi
a căzut
bruma
şi visul frumos
s-a împlinit.

Frunza
purta
veşmântul visat:
roşu-cărămiziu.

Un gând II



Urmăream un gând
care se plimba
în jurul meu
ca un ciulin
smuls de vânt
şi purtat
pe câmpul
uscat
de arşiţa verii.

Am vrut
să-l prind,
dar el
a zburat
asemenea ciocârliei
la adierea vântului.

Am rămas
în aşteptarea lui.

A revenit
spre seară.

Atunci,
eram
prea obosită
să-l urmăresc.