poeme
marți, 18 decembrie 2007
Dans
Cu mătura,
din toate cotloanele,
a alungat
tristeţea.
A deschis
ferestrele
şi, pe faţa de masă albă,
a aşezat grijuliu
vaza de porţelan
în care zâmbea
un mănunchi
de albăstrele.
Atunci,
şi-a simţit
inima uşoară
şi a început
să danseze.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Postare mai nouă
Postare mai veche
Pagina de pornire
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu