În oglindă
văd zâmbind
discret
un chip.
La tâmple,
timpul i-a
aşezat
puţină brumă.
Pe frunte,
cute adânci
i-au pus
grijile.
Dar ochii ei
zâmbesc
ştrengăreşte.
Un zâmbet
discret
şi gropiţele,
ca la zece ani,
în obraji
sunt dovezile
energiei
şi preocupării
de a continua
să muncească.
Pentru nepoţi,
familie,
vecini,
prieteni,
ţară.
Încă mai are
multe
de făcut.
Se va odihni
puţin
şi o va lua
de la capăt.
Foc, lemne,
vase, gătit
şi, pentru
odină,
tricotat,
goblen, muzică şi
câte un film
vesel.
Nu, nu e
obosită!
Zăboveşte
doar cât
să îşi tragă
sufletul
şi să-şi pună
ordine
în gânduri…
Şi să
planifice viitorul.
Încă şi-l
planifică!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu